Acum, după ce fiecare membru al IC a trecut printr-un rol al unei organizații reale, s-a conturat câte o idee despre ce ar trebui să facă într-o situație în afara „zidurilor” școlii.
Eu unul recunosc faptul că este foarte greu să lucrezi într-o companie de consultanță. Toți cei din departamentul de C.R.U. ne dăm seama că ceea ce am făcut aici este un mic 5% din cum ar trebui să arate un proiect pentru un client real, angajat al unei companii reale care se ocupă de consultanță a resurselor umane. Ne-au lipsit studiile post-universitare, ne-au lipsit datele concrete, ne-a lipsit timpul.
Să coordonezi o echipă care activează într-un astfel de domeniu este greu. Trebuie să ai cunoștințe care să acopere tot domeniul Resurselor Umane, de la factori de motivare până la apropiere informală și ce rol are. Rolul este greu de dus până la capăt, dar satisfacția este garantat la un nivel cu mult superior unei alte activități de coordonare.
Dar, pentru a gusta succesul, trebuie să ai oameni competenți cu care să lucrezi. Și cu asta mă pot mândri. Toți cei cu care am colaborat au știut ce au de făcut. Bravo nouă, dar, mai ales, bravo lor!
Intelligent Communication 
Intr`adevar, echipa a facut toti banii. Si e foarte greu sa propui solutii viabile, si sa le si ambalezi digerabil. Dar daca la inceputul activitatii echipei avem putine cunostinte din domeniu, pot sa spun sincer ca acum stiu macar cu ce se mananca C.R.U, ba pot propune si solutii. Dupa parerea mea, activitatea si`a indeplinit scopul, am si invatat notiuni si tactici din domeniu, si ne`am si facut prieteni in departament.
Si eu pot spune cu mandrie ca am lucrat ca o adevarata echipa. Am venit fiecare cu putinele cunostinte pe care le aveam la inceput si impreuna ne-am dezvoltat armonios, invatand impreuna. Si chiar daca noi nu am scris proiecte reale de zeci de pagini, pentru clienti reali…sunt convinsa ca in orice moment am putea sa dezvoltam planurile noastre si sa le adaptam unei companii adevarate. Si am face toti banii! :)
Per total, a fost o activitate foarte interesanta si ma bucur enorm ca am fost implicata. Motivele ar fi nenumarate: am intrat in contact (chiar daca intr-o mica masura) cu „lumea organizationala” si cu ceea ce presupune ea (deadline-uri, coordonare, schimb de idei…), am invatat cate ceva despre ce presupune activitatea la Resurse Umane, despre responsabilitatea pe care un angajat ar trebui s-o aiba in organizatia in care lucreaza, despre respectarea ideilor si opiniilor colegilor de departament si lista poate continua. Dar cred, totusi, ca cele mai importante lucruri pentru mine au fost faptul ca am trait un puternic sentiment de apartenenta la acest mare grup (lucru de care am fost, sunt si voi fi mandra) si posibilitatea de a cunoaste noi persoane si de a deveni, pe parcurs, o echipa (cu care, de asemenea, ma mandresc)..:). Nu pot spune decat ca-mi pare rau ca s-a terminat!
Dar mai ramane simularea!Ma bucur si eu de colectivul nostru mic!:)
Ati ajuns la sentimentele si experientele de care aveati nevoie :). Mai aveti timp pentru dezvoltare de acum incolo…
Si eu, si eu..ma bucur ca v-am cunoscut, copii!!