(Sorana îmi trimite un articol. Abia acum aud, la finalul proiectului, că unii dintre coordonatori au vrut sa posteze aşa cum le cere fişa postului, dar nu au reuşit. De ce nu au semnalat problema la timp? Conturile există şi sunt active de săptămâni…Puteau proceda ca Sorana în acest articol şi încă îi invit să o facă.)
După rezolvarea sarcinilor de pe luna mai a trebuit să completăm faimoasele formulare de evaluare şi de autoevaluare. Cred că mai mult decât rezultatele obţinute în acest caz contează faptul că ne-am confruntat cu o situaţie reală, care se întâmplă în organizaţii în mod curent. Primul contact cu ideea de evaluare în organizaţii l-am avut acum câţiva ani, când mama mi-a povestit că trebuia să-şi evalueze subordonaţii şi să fie la rândul ei evaluată. Atunci, elevă fiind, mi s-a părut amuzant faptul că oamenii dintr-o organizaţie îşi dau calificative unii altora. Acum, aflându-mă într-o situaţie similară – e drept, cu un impact diferit – am observat că este mult mai interesant decât părea la momentul respectiv. Pentru a completa fişele coordonatorilor de departamente din secţiunea Comunicare, am luat în considerare atât activitatea lor aşa cum este văzută din exterior (sarcini încheiate la timp, rezolvate cu responsabilitate etc.) cât şi părerile angajaţilor. A lua “pulsul” unei echipe este extrem de interesant, dar este şi mult mai solicitant decât atunci când medicul face anamneza pacientului. Informaţiile primite sunt uneori contradictorii sau vizibil influenţate de posibilele efecte negative pe care şi le imaginează cel întrebat că le-ar putea avea răspunsurile sale critice la adresa coordonatorului. Cu toate acestea, în multe cazuri, angajaţii au dat dovadă de obiectivitate, prezentând atât punctele forte cât şi cele slabe ale colaborării lor cu coordonatorul. Un răspuns mi-a atras atenţia în mod deosebit şi am fost plăcut impresionată atât de modul în care coordonatorul se comportă în cadrul echipei, cât şi de felul în care angajaţii apreciază acel stil de conducere: Cu X ne înţelegem foarte bine, dacă nu ne convine ceva îi spunem direct. În final, varietatea răspunsurilor nu a făcut decât să-mi confirme cât de diferiţi suntem şi cât de diferit privim lucrurile şi oamenii care ne înconjoară. Important este să punem în valoare aceste diferenţe spre avantajul tuturor, deci al echipei. Cu această ocazie, vă mulţumesc din nou celor care mi-aţi răspuns la provocare şi vă anunţ că răspunsurile voastre rămân confidenţiale.
Sorana
Completat sub: Uncategorized
Asta este si motivul pentru care eu nu am postat direct pe blog, ci am pus comentarii la diverse articole.
Am incercat sa postez o data, mi-a zis ca mesajul este postat, dar nu il vad nicaieri….
Am inteles acum dificultatile cu care te-ai confruntat Madalina, insa ceea ce trebuia in primul rand sa faci era sa anunti. Fie pe e-mail, fie pe grupul coordonatorilor. Sunt sigura ca daca semnalai, problema se rezolva. O singura sesizare am primit in acest sens si anume de la Gabriela Vasile; am rugat-o sa mai incerce sa posteze o data si daca nici atunci nu reusea, sa revina ca sa gasim solutii. Problema este in fond de comunicare…….daca comunicarea ascendenta nu exista, managerii risca sa ramana prinsi intr-un turn de fildes organizational.
Buna idee cu aceste formulare pentru in acest fel am fost „obligata” ca sa zic asa sa ma autoevaluez obiectiv si sa imi dau seama ce a fost bine si ce nu a fost. Am inteles mai bine care sunt dificultatile care apar intr-o organizatie si, intr-adevar, acestea exista.