Intelligent Communication 2007 – teoria etichetării

Teoria etichetării este o variantă a teoriei dramaturgice a lui Goffman (1959) şi a altor teorii din curentul interacţionismului simbolic. Pornind de la ideea că există aspecte vizibile, de „scenă” ale comportamentelor individuale şi de grup precum şi aspecte de „culise”, teoria etichetării subliniază posibilitatea atribuirii unor caracteristici neconforme cu realitatea ca fiind definitorii pentru personajul respectiv (caracteristicile decurg de obicei din prescripţii de rol care au fost active la un moment dat în comportamentul individului şi, prin extindere, al grupului).

 

În cazul experimentului nostru din 2007, a funcţionat etichetarea în sensul atribuirii în mod reflex a unor caracteristici doar după „eticheta” grupului (de exemplu, s-a atribuit „modern” Organizaţiei virtuale numai pentru că interacţiunea exclusiv electronică implica modernitatea, iar grupul martor a atribuit Organizaţiei Reale etichetele “spirit de echipă” şi “ambiţioşi” deşi nimic nu justifica atribuirea acestor atribute).